Afara … este o vreme superba. Nu bate vantul si e un soare caldut care te imbie sa te intinzi ca o pisica la soare.
Ieri… am fost in excursie. Am ajuns tocmai la Lacul Rosu. Fotografii? Bineinteles ca am si ca le voi impartasi cu voi, dar azinoapte am ajuns foarte obosita si nici astazi nu garantez ca voi deschide laptopul pentru a le descarca si edita. Cert este ca a fost foarte frumos, chiar daca ma resimt un pic si astazi.
In casa… cred ca liniste. Shh! Nu spuneti la nimeni, dar am luat o pauza de la ce lucrez si scriu cateva randuri pe blog caci nu am rezistat tentatiei.
In bucatarie… astazi va fi ceva frugal caci niciunul din noi nu are chef de gatit. Sunt foarte incantata caci Andrei de cand are ore de dimineata mananca micul dejun, desi noi nu avem acest obicei. Si mai incantata sunt de faptul ca si-l pregateste singur cat imi beau eu cafeaua.
Ma gandesc… la foarte multe lucruri dintr-odata. Sunt cum ar zice americanii genul overthinking, ceea ce nu aduce nimic bun. In general asta face ca anxietatea sa creasca si sa nu reusesc uneori sa ma odihnesc. De cele mai multe ori ma simt coplesita, depasita. Anul acesta pentru mine… pentru noi este unul dificil fiindca Andrei are examenul de clasa a VIII a, iar eu ma simt de parca l-as da in locul lui. Nu stiu cum voi rezista pana in iulie-august cand se vor incheia toate formalitatile: examen, rezultate, repartizari, liceu.
Mesteresc… aceeasi bluzita, pe care dau zor sa o termin. Am niste fire in culori de toamna superbe si mi-ar placea sa imi fac un pulover. Cu greu rezist tentatiei de a lasa deoparte rozul si lilaul din care fac cardiganul si sa ma apuc de puloverul meu. Fetita creste repede si ar fi pacat sa nu o poarte, asa ca dau zor sa o finalizezi. :))
Ascult… muzica romaneasca pe youtube. Oricum nu sunt atenta…
Citesc… Winston Churchill-Anii tineretii mele… Ce fain, firesc si natural scrie!
Imi place… de fapt mi-ar placea sa am posibilitatea cateodata sa imi dau o pauza, sa ma ridic de pe scaun, sa ies din birou, sa nu cer voie, sa nu dau explicatii si sa ma duc sa beau o cafea pe strada mea preferata, sa citesc, sa ma uit la oamenii care trec si apoi sa ma intorc la lucru ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Apoi intr-o zi, cand am eu chef, sa recuperez de acasa timpul acesta pierdut din orele de program. Mi-ar placea sa lucrez pe laptop, pe terasa mea preferata sau acasa tot ce nu ma obliga sa fiu fizic la birou. Cine stie? Poate intr-o zi voi putea face si asta…
Imi doresc… sa imi gasesc linistea, orice si oricum o fi si linistea asta…
ArimsBlog 