Pana m-am sucit si codit eu… a trecut si prima zi a Craciunului pe vechi. 🙂 Bradutul inca nu l-am scos din casa, asa ca as putea spune ca fotografia e inca de actualitate.
Desi la final de 2022 nu am mai facut nici rezolutii si nici planuri, nu am putut sa nu ma gandesc totusi la timpul ramas in urma si cum ne-a modelat viata, cum m-a modelat pe mine.
2021 afost un an complicat, incarcat emotional, obositor, greu, dar a fost un an cu multe lectii si schimbari, care chiar daca la momentul respectiv semanau mai degraba cu un sfarsit decat cu un inceput, au deschis noi usi pe toate planurile. 2022 as spune ca a fost un an al vindecarii. Da, daca ar fi sa ma gandesc la un cuvant pentru anul ce a trecut, acesta ar fi: vindecare. Nu mi l-am ales, dar uitandu-ma in urma cam tot anul despre asta a fost… Am vindecat rani vechi si noi.
Asa cum am spus, pentru 2023 nu am rezolutii, nu am planuri… si am doar un cuvant care va fi acceptare.
Accept viata mea asa cum e, accept fiecare zi, fiecare intamplare si fiecare lucru asa cum este si mai presus de toate ma voi accepta pe mine asa cum sunt. Am obosit sa ma pun de-a curmezisul, sa lupt, mai ales cu mine insami. Voi incerca sa nu mai caut si sa tanjesc intruna dupa perfectiune, sa imi asum si sa imi accept calitatea mea de om… marginit si imperfect. Nu imi planific nici vacante, nici cate carti voi citi… nici cate lucruri voi face si voi schimba, cate kilograme voi slabi si cat sport voi face. De data aceasta le iau pe rand, fac ce pot, cum pot, cat pot. Ma voi bucura si voi savura fiecare lucru mic ca pe un dar… o cafea, o floare, o stea cazatoare. Ma voi bucura de orice ca un copil care vede pentru prima data zapada pentru ca la final de 2022 am inteles ca viata insasi e un dar, ca amanarile sunt stupide, ca suntem fiinte fragile, ca orice moment poate deveni unul in care este … prea tarziu. Trebuie sa avem grija de noi si sa ne dam voie sa ne tragem sufletul cand obosim.
Anul acesta imi pare greu si stresant. Andrei este clasa a opta, iar acest lucru imi produce o anxietate de nedescris. Dar si la acest capitol… voi accepta ce vom… avea.
Off topic: Am gasit pe blogul Dulce Casa o idee grozava care a pornit de AICI si nu pare greu de realizat fiindca trebuie sa postezi zilnic orice, chiar daca nu ai inspiratie pentru un articol adevarat, poate fi doar o poza, un citat… orice. Cred ca pot face acest lucru, chiar daca acum sunt in urma cu vreo 9 zile :))). De multe ori ma blochez caci nu simt ca am ceva important de spus. Uit ca sunt multe bloguri pe care le vizitez tocmai pentru firescul lor, pentru lucrurile de zi cu zi, pentru doar cateva fraze ce imi aduc liniste, normalitate, pentru o poza frumoasa, nimic mai mult. Asadar voi incerca sa fac parte din acest proiect. Hai sa vedem daca imi iese.
ArimsBlog 