Am terminat 2022 cu o schimbare ce ma mira si pe mine. Nu stiu cand s-a produs si nu stiu declickul acestei schimbari, dar a venit cu o stare de bine, de liniste, de confort si cu o nevoie naturala, fireasca de a avea mai multa grija de propria-mi persoana. Mananc mai sanatos, mi-am cumparat produse de ingrijire a tenului, pentru par, unghii si incetinesc… ritmul.
Inainte voiam sa fac cat mai multe lucruri deodata, foarte repede si tanjeam dupa perfectiune. E adevarat, fiind foarte organizata, reuseam sa functionez asa, insa ardeam ca un foc de paie si ajungeam la epuizare foarte des. Am realizat ca lucrurile nu pot fi perfecte, in primul rand, pentru ca mereu exista loc de mai bine, mai frumos, mai organizat, mai… mai… mai… Este o lupta fara final, asa ca poti face ceva imperfect si in timp sa il tot imbunatatesti, fara a te frustra ca nu e din prima fara de cusur. In al doilea rand nu se termina lumea daca iti iei un moment de respiro, daca faci lucrurile intr-un ritm normal, un pic mai incet… Ce se intampla atat de grav daca o sarcina la job iti ia cu 5 minute mai mult? Doar nu lucrez in contratimp. In mainile mele nu sta viata cuiva si acele 5 minute nu fac diferenta intre viata si moarte. In cele 5 minute mintea se relaxeaza, gandurile se ordoneaza si ce sa vezi? eficienta creste.
Ce am descoperit? Fac la fel de mult, sunt la fel de implicata, duc la timp si la bun sfarsit tot ce am de realizat, insa sunt mai relaxata, mai odihnita, mai clara in gandire, mai putin frustrata, lucrez cu mai multa placere. E placut ca la final de program sa mai energie pentru a te bucura de putinul timp liber ramas.
Acasa… la fel. Trageam de mine inutil ca un catar. Voiam repede sa fac curat, repede sa mananc, repede sa tricotez ceva, repede sa citesc… Dar nu reuseam caci ma obosea ritmul, ma oboseam singura. Apoi venea frustrarea, vinovatia ca nu fac decat sa muncesc, sa mananc, sa dorm. Nu apucam ora 20 si picam lata la somn caci eram extenuata. Nu de putine ori ma intrebam daca viata nu imi trece inutil, daca nu trece pe langa mine fara rost. Ma speria gandul ca ajung la batranete si toata viata nu am facut decat sa muncesc si sa dorm.
Cand suntem extenuati ce sacrificam de obicei? Lucrurile care ne aduc placere, lucrurile care ne aduc bucurie. Mereu facem mai intai ce trebuie, ce este obligatoriu si cand sa facem si ceva pentru noi, care desi placut necesita totusi efort, noi nu mai avem energie. De cand mai las lucrurile si in voia lor, in ritmul lor, am reusit sa fac mult mai mult si totul cu mai multa placere. Pana si hobbyurile devenisera sarcini de bifat in agenda de teama ca nu cumva o zi sa nu treaca inutil, pe langa mine. Mai lasa-le incolo! Ok. Astazi nu fac nimic, decat sa stau cu telecomanda in mana si sa mut de pe un post pe altul. Si ce? De ce sa ma simt vinovata? De asta am eu nevoie acum. Maine vom vedea ce va fi…
Stop and smell the roses!
ArimsBlog 