O imagine… Asa a aratat weekendul meu.
La patru dimineata mi s-a facut sete. Am baut toata apa de langa pat, m-am ridicat sa imi iau alta sticla si bineinteles ca nu am mai adormit. Asa patesc daca imi intrerup somnul. Acum iata-ma, dupa o parte din cafea bauta, scriind un jurnal pe blog. 🙂
Afara … este intuneric si foarte frig. Zapada din weekend a capatat o imagine trista, dezolanta. Poarta urmele copiilor care s-au jucat si pe gazon au lasat goluri prin care se vede iarba. Este parca ravasita, saraca, urata, precum o femeie care imbatraneste urat dupa ani cu nopti pierdute, necazuri si bautura.
Ieri… a fost o zi care a trecut repede. Mi-am facut unghiile fara prea mare rabdare si la mana dreapta arata cam aiurea, dar nu ma uit prea mult ca sa nu fiu tentata sa o iau de la capat. Nu vreau sa folosesc lampa de uscare a ojei semipermanente inutil si mai mult decat trebuie.
In casa… liniste aproximativa fiindca baietii sforaie. Oamenii normali dorm la ora aceasta, daca nu au un motiv serios sa se trezeasca la patru. :))
In bucatarie… eu, cafeaua, laptopul si o tigara care fumega. Nu stiu ce va face A. de mancare. Eu astazi, dupa excesul din ultimele zile, voi manca fructe.
Ma gandesc… la prea multe lucruri dintr-odata. Iarasi sunt intr-o etapa de overthinking, care ma oboseste, dar pe care inca nu o pot controla. Fac fata cum pot.
Mesteresc… patratele de toate culorile. Din ghemuletele foarte mici, ramase de la alte proiecte, fac mittered squares, care se vor transforma intr-o patura(ica) dupa tutorialul Irinei. Va fi interesanta… cred, datorita culorilor de tot felul. Va fi perfecta pentru casa din viitor, unde pe canapea va sta cainele meu, pe care il va chema Caine si care va fi un pitbull gri sau maro cu mutra dragalasa. :))
Ascult… sfarrrr! sfaaarrrr! pe doua tonalitati diferite, din doua camere diferite. Sforaie pe rand, de parca se iau la intrecere. :)) E amuzant.
Citesc… Heidi Blake-Din Rusia, cu sange. Cel mai mult citesc in tramvai cand nu este aglomerat si stau jos. E placut sa te izolezi de tot ce se intampla in jur si sa citesti in mijloacele de transport. Nu merg mult cu tramvaiul, doar 15-20 de minute, dar e placut sa citesc si doar atat.
Mi-ar placea… sa reusesc sa ma tin de programul pe care mi l-am propus si sa merg din cand in cand la sala sa folosesc banda de alergare pentru ca ma relaxeaza.
Imi doresc… sa ma vad prin ochii celorlalti. De cand eram mica mi-am dorit sa am o putere magica sa pot intra in mintea oamenilor si sa ma vad pe mine, sa vad cum ma percep cei din jur. Si acum imi doresc, parca mai tare. Uneori ma surprinde foarte mult cand cineva imi spune cum ma percepe. Eu nu ma vad asa de fain.
ArimsBlog 